Da, cred ca depinde de copil. Si eu imi amintesc ca am avut o criza existentiala la 5-6 ani (oricum inainte de a merge la scoala). Apoi a trecut, nu pot sa spun ca m-a urmarit toata copilaria. E primul contact cu intelegerea modului in care merg lucrurile in lume. Cred ca ajuta daca parintii spun ca lucrul nu se va intampla decat peste foarte-foarte mult timp. Eu incepusem sa inteleg numerele si cand am comparat varsta mea si a parintilor cu varsta la care moartea s-ar fi putut intampla, numerele mi s-au parut foarte linistitoare (ma uitam pe abac).
Imi amintesc in mod destul de clar ca am avut acesta discutie cu tatal meu. Aveam completa incredere in ceea ce imi spunea. Singurii care ma ingrijorau erau bunicii dar si in legatura cu ei, cand am auzit ca mai au o speranta de cel putin 10 ani mi s-a parut foarte, foarte mult. Stiu ca asta e o abordare foarte egoista, pentru ca se refera numai la propria familie, dar pentru un copil merge, it's the best you can do, cred.