"desertaciunea desertaciunilor"
ai pus punctul pe "i".
Da mai, pur si simplu mi se strepezesc dintii de la atatea lamentari si filosofii care nu se bazeaza pe nimic. Imi plac lamentarile, imi place si filosofia deprimanta si dezbaterile...insa atata timp cat se bazeaza pe ceva CONCRET.
Dar cand doar iti imaginezi chestii si stai doar intr-un birou fara sa experimentezi nimic, imi dai senzatia ca vorbesti vorbe goale si imi pierzi timpul.
In continuare, raman la parerea mea ca este stilul Sartre. Si ala tinea niste filosofii de viata si de moarte de te lua durerea de cap, in conditiile in care viata lui un rasfat si o relaxare de la inceput si pana la sfarsit. Sa nu mai vorbim de filosofia si lupta lui pentru comunisti si muncitori
Si le tinea el predici muncitorilor de la Renault, cu ceas de aur la mana si costume scumpe, dupa care se mai ducea un pic sa continue dezbaterile cu Simone de Beauvoir si Camus.
Dar omul stia si ce e foamea, si ce e comunismul si ce e depresia